Da ştie dracu ce i-o apucat pe res­posabilii U. E. să ne mai dea şi alt-ceva în afară de iniţialele Uniunii Europene cu un M în faţă.

Poate s-or fi gândit că-n prag de iarnă sclavii trebuie să primească şi ceva de-ale gurii. Cum politica pe burta goală sună a răzmeriţă, pomana europeană a picat la ţanc într-o ţară aflată-n plin rut electoral. Poate că făina care a început să se distribuie nu va ajunge pe mai mult de-o măsea din botul nevoiaşilor, dar oricum este mai mult decât nimicul care le-a fost oferit până-n prezent.
Fiecare priveşte din prisma intereselor sale milostenia europeană. La început unii chiar s-au codit să vină să şi-o ridice. Cert este că babele au fost primele care au dat buzna-n primării să-şi ia făina ce-n cazul lor este la fel de preţioasă precum drogurile din dosarul Cocaină pentru VIP-uri. Episodul I. Făina pentru colaci. Lipa-lipa pe coridoarele instituţiei şi aceleaşi vorbe: Să dea Dumnezeu sănătate cui ne-o trimite, în sfârşit nutrim speranţa că vom avea parte de cele trebuincioase înmormântării. Aşa să fie! Sănătate maică şi noroc, ne-om vedea în decembrie când soseşte zahărul pentru colivă şi la anu’, când vă aşteptăm să veniţi cu o căruţă să vă ridicaţi sicriul ecologic Made in U. E.
Cei mai şifonaţi din toată tărăşenia făinii europene sunt angajaţii primăriilor din localităţile ce mus­tesc a ţigani repatriaţi forţaţi de autorităţile statelor care i-au prins la ciordit. ,,Atenţie la portofele, grijă la celulare, vezi că Sandokan a venit a treia oară, iar Pian a strâns-o de gât pe Clona fix în curtea instituţiei! Doamne, Ben Laden e aici?! Când a ieşit din puşcărie?! Ţara asta se năruie, emigrez în Australia”. Iată o parte din grijile slujbaşilor ce veghează hârjoneala după făina europeană a protagoniştilor episodului II a acestei poveşti. Ţiganii. Şi nu în ultimul rând, mirosul. Putoarea. O putoare pe care odorizantele din maşinile cu numere de Franţa ce aşteaptă cuminţi în faţa primăriilor să fie burduşite cu darurile U. E. n-o pot înlătura. Şi nici sclipiciul boarfelor Dolce&Gabbana contrafăcute.
Despre micile trocuri în care sunt implicate pungile pe care scrie ,,ajutoare alimentare comunitare 2009“ , se va vorbi în scheciurile de revelion. Deci ca un preambul voi scrie asta în episodul III din epopeea ha-lelii europene. Sticla de spirt. O ţine făina de foame, dar nu ţine de cald, şi să nu uităm că e iarnă! În plus, nu se poate mânca fără să fie gătită, şi ce pătimaş are timp şi puteri să-şi facă pancove?! Mai bine o strânge pe Mona în braţe. Aşa că negocierile cu vânzătoarele de la ABC sunt în toi. Ba şase. Ba patru pungi- următatea. Minunat. E bine că-n România lumea se ciondăneşte şi din motive mai raţionale decât formarea unui guvern.
Până una alta, ajutoarele iau drumul birtului sau casei de amărăștean în funcţie de tupeul primarului. Dacă-l ţine, o dă-n pungi de culoarea partidului ce-l susţine, dacă nu, nu. O ia pentru acasă, iar din ce rămâne, dă la săraci, indiferent de culoarea politică. Doar un om integru nu riscă să fie acuzat de mită electorală!!!