În urma analizelor medicale gratuite ce s-au făcut la nivel naţional a reieşit că în unul din cinci români ticăie bomba cu ceas a diabetului, accidentelor vasculare sau a cancerului, lucru ce denotă faptul că starea de sănătate a naţiunii este praf. Ca importatori şi consumatori numărul unu mondial de otrăvuri comestibile trebuie să fim mulţumiţi că suntem numai în această măsură afectaţi şi că românul de rând n-a început să defileze pe Corso etalându-şi cu mândrie coada ori lăbuţele de şopârlă dobândite în urma consumului ridicat de produse modificate genetic aşezonate din belşug cu E-uri şi doza de rigoare din Cernobâlul nostru cel de toate zilele.
Dacă starea de sănătate a naţiunii e zob, se pare că supus agenţilor mutageni de natură politică sistemul de sănătate i-a luat-o cu mult înainte, astfel încât s-a ajuns ca pe tronul DSP să dăinuie în ciuda tuturor normelor fireşti, Jabba din Războiul Stelelor. Aşa că medicii ori managerii din instituţii spitaliceşti pe care i-a pus Năpustu să răsufle uşuraţi în urmă cu câteva zile nu le rămâne decât speranţa că nu le-a turnat nimeni bucuria de moment tovarăşei şefe din fruntea DSP.
Văzându-se ameninţată de urgia schimbării, gogoaşa înfuriată a sănătăţii a convocat presa pentru informarea onoratului salariat român din banii căruia şi-a alocat prime astronomice ori a roşit mobilul, şi care sunt forţele oculte din spatele posibilei mătrăşiri din funcţie. Aşa, ca să vadă toată lumea cum stă treaba. Din modestie a uitat să amintească despre imensele sale realizări profesionale ori de sutele de telefoane de mulţumire pe care le primeşte şi i-au umflat în mod scandalos factura la mobil. Pentru că atunci când te sună de pe lumea ailaltă vreun repauzat pe patul de spital ca să-ţi mulţumească pentru condiţiile minunate părăsirii acestei lumi care i-au fost incluse-n pachetul turistic promoţional „Călătorie fără întoarcere”; achiziţionat fără voia sa la internare, roamingul costă ca dracu. De mult. Aşa că să mai tacă dujmanu ce aruncă cu insinuări murdare ce ar fi fost apelate numere ce-şi fac veacul pe ultima pagină a revistelor gen „Ciao” sau „Can-Can”. Iar despre legenda primelor, răutăcioşii să facă bine să se abţină, că doar nu ei şi-au atribuit şi cheltuit banii ca să ştie cu exactitate câţi au fost.
Până una-alta, sănătatea este căzută-n locul unde de nevoie merge până şi împăratul iar nouă nu ne vine să credem cum de a fost posibil ca pe timpuri direcţia cu pricina să funcţioneze în ciuda salariilor mult mai mici, de sorginte ceauşistă.
Dar la întrebarea asta Maria Câmpina ori Mama Omida nu ne pot răspunde. Apropo, care este numărul lor de telefon? Că-s curios să aflu cine mi-a luat cu japca banii din asigurările de sănătate. PLM, doar tot îmi bate zefirul prin finanţe!
În lumea imaculată a halatelor albe s-au strecurat prea mulţi şobolani avizi de înavuţire, iar asta se vede. Şi doare. Prea des am ajuns să privim oameni care se sting cerşind disperaţi ajutor între două spitale iar imagini cu semenii noştri abandonaţi pe holul spitalelor ca nişte câini de cei care ar fi trebuit să-i trateze fac rating cel puţin odată pe lună, apoi, între două tone de spumă împroşcate prin talk show-uri se aşterne liniştea, după care uitarea.
Trist. Mortul ajunge la groapă iar Mengeloiul de serviciu înapoi în spital pentru a mai neferici familii şi distruge destine. Şi a face bani, da bani, pentru că altceva nu îl interesează. „Dacă vrei să ne iubim, dă valuta şi poftim!”; pare a suspina aidoma prostituatelor ieşite la produs pe centura morţii şobolanii sistemului sanitar nefericiţilor muşterii. Oamenii Morţii. Iar rezultatele se văd. Pacienţi care se prăpădesc cu zile ori rămân infirmi pe viaţă. Mai bine de jumătate din copiii din vestul ţării sunt născuţi în Ungaria de groaza maternităţi-lor – abator de aici. Clinicile private sunt rezervate unei elite financiare restrânse, iar plebeilor nu le rămâne decât să se roage să nu se îmbolnăvească. Bani pentru sănătate?! Sus-puşii spun să treacă întâi criza apoi om mai vedea. În ritmul ăsta vom ajunge să vânăm cu arcanul la frontieră medicii de valoare pentru a-i duce înapoi în sistemul nostru putred, pentru că valorile scârbite de nepotismul, indolenţa ori rapacitatea ce domnesc aici îi face să-şi ia câmpii. Şi să ne lase pradă unor non valori tarate moral şi profesional, non valori ce poartă mândre titluri umflate cu pompa şpăgilor şi a servilismului politic, non valori ce iată, dictează legea în jungla pătată cu sânge a halatelor albe. Dacă încerci să te opui, eşti marginalizat, tras pe dreapta. Credeam că numai curvele se bat între ele prin parcări atunci când află că vreo colegă de breaslă a lăsat ştacheta-n jos. Din păcate cam aşa se întâmplă şi atunci când Oamenii Morţii află că vreun coleg de-al lor îşi face meseria fără a uşura de pensie vreo babă schiloadă ori vreun moş în pamperşi şi pentru asta are clientelă şi este privit cu respect, şi nu cu teamă. Îl marginalizează până când de scârbă părăseşte sistemul ticăloşit plecând spre zări mai calde. Anglia ori Noua Zeelandă sunt pline de medici români care nu au avut stomacul sau relaţiile pentru a rezista în sistem dar au fost primiţi cu braţele deschise datorită valorii profesionale. Mă mir că domnul doctor Raed Arafat mai are putere să lupte cu un sistem nepăsător la abuzurile Oamenilor Morţii ori de câte ori se prăpădeşte un suflet prin spitale, şi îl respect pentru asta. Alţii ar fi plecat demult în ţări unde valoarea este deasupra intereselor meschine iar doctorii – doctori doar în hârtii ar căra ploştile şi nicidecum n-ar veghea scârbiţi de la înălţimea diplomelor mai mult sau puţin meritate pe care le au, la sănătatea pacienţilor.
Se va schimba vreodată, oare, ceva?!
