Tag Archive: masini


Foaie verde de franciză

Am cunoscut un tip a cărui maşină era de 53,897181 ori mai scumpă decât bolidul propietate personală botezat Furia Albă.

Credeţi că e mult?! Da de unde! Bine că prostimea a votat, apoi  Nemirschi şi Pogea s-au şters liniştiţi la fund cu visele din campania electorală şi au dublat taxa auto imediat după ce au tras apa.
Altfel, ar fi fost de 81,25 ori mai bazată decât Furia Albă. Şi tot nu e mult! Dacă privesc în urmă, valora de 650 mai mult decât Garofiţa, o splendoare de limuzină Dacia fabricată în 77 pe care am iubit-o mult prea mult ca s-o păstrez, aşa că am dat-o la fier vechi. Cum pe Garofiţa am dat 100 de euro, este  lesne de ghicit cât dăduse tataia pe limuzinoiul achiziţionat cu taxa auto care într-o zi va intra-n şezuta domnilor mai sus menţionaţi plătită. Dar aparenţele înşeală.
Cuprins de panică, o luase pe uleiul poveştilor despre criză. Mai că nu plângea că moare de foame, aşa că i-am recomandat să vândă maşina pe care a dat un purcoi de bani, şi să-şi cumpere porumb şi răchie, doar astea erau investiţiile recomandate din bătrâni pentru vremuri de restrişte financiară. S-a uitat la mine şi m-a întrebat: Bine, dar apoi ce să fac?!; pe un asemenea ton că mi- a venit să-i spun ,,Rabzi, că nu te-o făcut măta- n Q7 culoarea alb-cocalar’’.
Foaie verde de franciză, toată ziua criză-criză. Mai dă-o în măsa de criză. Pentru oamenii de rând, nimic nou. Săraci au fost, săraci sunt încă. Au avut bani în prima lună după ce s-au potcovit cu rata care le mănâncă juma de salariu, dar ce să-i faci dacă asta-i viaţa?! De unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Doar banca, drac tune-n portăreii lor nemiloşi, adevărate lepre înţolite-n ciocli! Vorbim cu teamă de sărăcie de parcă sturionii au ajuns pe cale de dispariţie fiindcă le devoram icrele la micul dejun. Urlăm că se scumpeşte gigacaloria şi n-om avea bani s-o plătim la iarnă. Nu-i bai. Ne descurcăm. Cum?! Cumpăraţi sobe şi scoateţi burlanele pe geam, fraţi români! Astfel puteţi coace fără să mai consumaţi gaz cartofii furaţi din hipermarket şi toată lumea va fi fericită. La nevoie se poate mânca şi pisica vecinului, doar v-aţi săturat s-o auziţi miorlăind în călduri.
Aşa că majorităţii românilor nu le rămâne decât  să rabde şi să strângă cureaua, dar să nu mai spere. N-au la ce să se mai aştepte, şmecheraşii  care le vor da pe-un vot ulei ş’un kil de zahăr urmând să candideze prezentând  soluţii de ieşire din criză abia peste patru ani.

Piaţa de maşini nu-i acasă

Dacă ţi se face dor de ducă, virşli, căscat gura, artefacte Epoca de Aur, poliţai care iau mici şpăgi ori câini bagabonţi vă recomand să vizitaţi piaţa de maşini de lângă Deva. Ca într-o gigantică shaorma socială o să aveţi parte de mai mult ori mai puţin din toate iar la sfârşit când o să vă ştergeţi noroiul pieţei de pe pantofi veţi trage linie şi o să hotărâţi dacă a meritat sau nu. Ajunşi în judeţul Hunedoara trebuie să ştiţi că radarul se află într-un Vento alb fără însemnele Poliţiei Rutiere, amplasat strategic lângă un restaurant.

Ne opreşte un agent cu muştaţa pleoştită de mahmureală, dăm actele, tipul face ce face şi rătăceşte rovigneta, începe circul, el se jură că nu fură dar să nu-l prindem la întoarcere cu abţibildul pe chipiu! Noroc că a supravieţuit bonul. Îl anunţăm pe această cale că expira la mijlocul lunii numite popular Făurar iar pe greceşte Anthesterion, mai precis februarie şi din ce ştim nu este obligatoriu să-ţi îmbâcseşti parbrizul cu plasticul respectiv. Plecăm fără să ne mai obosim cu căutatul prin buzunare, apărătorul legii n-are decât să fie mai atent cu actele oamenilor dacă vrea să capete de-o ciorbă să se dreagă, oricum şoferul nu a semnat procesul verbal fiind hotărât să-l conteste dacă găseşte un avocat capabil să-l descifreze.
Trecem barajul de la Mintia. În jur, cu un picior în remorca hoţilor de fier vechi stau realizările Epocii de Aur. Par gata să se prăbuşească. De frică să nu ne trezim cu vreuna peste cap accelerăm, mai o intersectie la dreapta, în final ajungem.
Piaţa. Viermuială, noroi, rahat de câine, şi lătrat de mici dinspre grătarele fumegânde. Maşini supraevaluate ori chilipiruri, telefoane mobile de pe vremea lui Ciorbea şi tone de ţoale second hand. Mizerie. Şmecheraşi în D&G contafăcute sau pilari auto ce fac foamea resemnaţi lângă maşinile pe care nu le cumpără nimeni. Câini. După numărul lor am impresia că sunt sacrificaţi după un grafic pentru delicioşii mititei, doar trebuie să ajungă la toată lumea. O căţea umflată ca o batoză se plimbă aiurea muşinând prin gunoaie. Grataragiii ar trebui să răsufle uşuraţi. Şeptelul este asigurat. În toată piaţa maxim vreo opt Dacii, şi nici una model CN (parol, Don Imperator !!), restul potop de Vectre sau Astra şi ici colo câte un BMW mai răsărit. Ne holbăm la o Dacie din 85 cu geamuri electrice şi plecăm acasă unde abia aşteptăm să mâncăm. Acolo n-am avut curaj. Piaţa de maşini nu-i acasă.

Skode, Lade şi Trabanturi

Cele câteva zeci de mii de români care s-au pomenit brusc în postura de păgubiţi atunci când mai marii acestei ţări au mărit fără nici un avertisment taxa auto nu-şi vor lua Logan ori Sandero nici morţi, şi nu pentru că nu ar vrea, ci fiindcă pur şi simplu nu dispun de banii necesari. În schimb se vor buluci cu mic cu mare să-şi achiziţioneze un sicriu autohton pe patru roţi marca Dacia 1300 ori vreun Oltcit pe care îl vor tot peticii la nesfârşit cu ce le-o trece prin mână, sârmă, cuie ori bandă scotch.

Ar fi trist ca numai în Cuba să circule maşini de pe vremea lui Al Capone, cu roţi de lemn şi mâncate de trecerea anilor. Ajungem să intrăm în marea familie a ţărilor afectate de sărăcie cronică în care un automobil se lasă moştenire de familie din generaţie în generaţie în loc să fie dus la fier vechi. Guvernul condus de cimpanzeul cu faţă de constipat a plecat de la cârma ţării să-şi mănânce caltaboşii puşi deoparte după metoda Remeş după ce a lăsat-o în pragul colapsului financiar, cu visteria goală şi condusă de legi strâmbe cum ar fi bătaia de joc la care sunt supuşi cei cu maşini duse din străinătate. Lipsa oricărui dram de respect faţă de banii oamenilor arată nivelul la care este considerat cetăţeanul de rând în această ţară bătută de Dumnezeul guvernărilor strâmbe în care banul public se fură cu japca iar omul reprezintă un vot de care ai nevoie odată la patru ani. Din pricina sărăciei cronice ce bântuie prin buzunarul românului de rând, oamenii se vor înghesui în continuare să-şi înmatriculeze Opel-urile Astra ori Audi-urile butoiaş la bulgari iar la Logan-ul nou nu va pofti aproape nimeni, iar cei care nu vor mai avea nervi de un drum la sud de Giurgiu îşi vor transforma maşina în coteţ de găini şi îşi vor lua vreo rablă de Dacie a cărei unică calitate constă în faptul că este înmatriculată. La mare preţ vor reveni Trabanturile sau Skodele de pe vremea lui Gheorghiu Dej, iar cine va avea o Volga va aea bineînţeles şi toate gacicile de pe pământul ăsta la picioare iar pe google earth vom putea admira kilometrii de fum lăsaţi în urmă de bolizii României moderne aruncate de ordonanţa lui Tăriceanu în deceniul şase al secolului trecut când Lada era Lada, Dacia Dacie, iar de Volga se fereau toţi mai ales dacă era neagră şi te vizita ca din greşeală la ceas de noapte ca să te ducă la Securitate unde să-ţi mănânci porţia de bătaie oferită de statul grijuliu oricărui cetăţean, celula de bază a statului socialist multilateral dezvoltat.

Powered by WordPress. Theme: Motion by 85ideas.