Ridicat în slăvi de comercianţii care s-au apucat ca de obicei să umfle cu neruşinare preţurile, anul 2008 se pregăteşte să-şi depună mandatul intrând astfel în istorie, o istorie în care am avut parte pe lângă calamităţile naturale obişnuite cum ar fi inundaţii, şi de alegeri. Şi încă ce alegeri! În nici un an promisiunile electorale nu au escaladat atât de mult ceea ce se înseamnă demagogie şi hoţie, iar trădarea alegătorilor a ajuns să se numească pompos soluţie de compromis.
În 2008 s-a simţit pentru prima dată la nivel naţional ce înseamnă mojicia cămătărească împletită cu rapacitatea unor fiare de pradă a instituţiilor bancare ce păreau prin toamnă că îşi puseseră-n cap să nenorocească prin mărirea neruşinată a ratelor, o ţară întreagă. De la iluştrii necunoscuţi, la celebrităţi, în 2008 s-a murit pe capete, moartea pornindu-şi secerişul dement încă din prima zi, de parcă toţi au tras cartea cu Jokerul ce reprezintă moartea. Şi s-au prăpădit mulţi, şi mai bătrâni dar mai ales tineri, prea mulţi tineri, oameni în putere s-au stins în acest an. Sub auspiciile unui curs valutar care a luat-o razna şi a recesiunii mondiale ce a început să pună laba şi pe România, singurii care privesc cu încredere sosirea noului an sunt cei care vor prelua fotoliile de director, directoraş, şef ori şefuleţi de la cei care vor zbura din funcţii în spiritul legilor postelectorale mioritice. De asemenea, 2009 va face fericită toată oastea nesimţită de portărei tupeişti ai firmelor de recuperare, care va da buzna în viaţa zecilor de mii de oameni rămaşi şomeri pe fondul crizei economice şi incapabili să-şi mai achite ratele pe care şi le-au pus singuri pe cap într-un moment de rătăcire al cărui autor moral sunt reclamele mincinoase ale băncilor, reclame care ar trebui interzise aşa cum sunt şi cele la ţigări. Odată cu explozia preţurilor cauzată de implozia economiei naţionale, în 2008 o să ne gândim cu nostalgie atunci când o să bem doar o bere la pet iar la iarbă verde vom merge să frigem slănină-n bât în locul nenumăratelor caserole cu mititei şi ne-om aminti cu duioşie de foşgăiala de altădată din hipermarketuri când va urla presa că lanţul de magazine X tocmai a dat faliment.
Va deveni o parte a firescului cotidian să vedem un vecin cu limba scoasă pentru că s-a spânzurat ca să scape de sărăcie ori a fost umflat de mascaţi fiindcă a ieşit cu toporul la portăreii ce îl terorizau pentru că nu şi-a plătit factura la mobil şi vom râde ca la cascadorii râsului făcând haz de necaz când ne-om aminti promisiunile din toamna lui 2008. La încheiere, ar fi nedrept să uit să enumăr şi revelaţiile anului ce se pregăteşte să-şi ia tălpăşiţa: Eleva porno, Sexy Brăileanca, Tarky şi Magda Ciumac, ce iată, au reuşit prin talent şi perseverenţă s-o detroneze pe Elodia, şi să vă urez la toţi după datină, un AN NOU FERICIT !!!
Tag Archive: magda ciumac
Ţara lui Tarky şi a Magdei Ciumac nu crede în lacrimi. În ţara lor o rugãminte se trimite pe messenger şi sunã aproximativ: ,,cine are mel copilu de aur shi ady de ady shi damany – va cânta ady shi sorin plssss trimitetime-o plssss’’, iar neputinţa se transfigureazã în sindromul compulsiv obsesional ,,n-am cu ce, mã’’, sindrom dãtãtor de tot felul de încurcãturi penale.
Numãrul minorilor care comit infracţiuni din dorinţa de a avea un trai care în mintea lor este mai bun a crescut mai mult decât îngrijorãtor, iar instituţiile care ar trebui sã vegheze la sãnãtatea moralã a naţiunii se mulţumesc sã ridice timid din umeri în timp ce afişeazã acelaşi limbaj rigid, înţepenit în epoci de mult apuse. În clipa în care un tânãr intrã în furcile sistemului caudin, este pierdut, şansele de integrare în sistemul care l-a fãcut sã fure ori sã batã pentru a parveni fiind aproape nule. Fetele ajung curve iar bãrbaţii devin din ce în ce mai profesionişti în domeniul pe care şi l-au ales. Nimeni nu explicã unui tânãr cã în puşcãrie nu o sã aibã messenger sau celular touch screen, iar atunci când va ajunge acolo va pãtimi din cauza tinereţii sale lucruri care îl vor marca atât de tare încât va refuza sã vorbeascã despre ele toatã viaţa, adãugându-şi astfel încã o cicatrice la sufletul şi aşa rãvãşit.
,,Ai noştri tineri la Paris învaţã’’ este de ordinul trecutului. Sã spui ai noştri tineri din Can Can învaţã ar fi în schimb de actualitate. Din Can Can, OTV, ştiri sportive şi filmuleţe porno trucate cu fel de fel de pseudo vedete. O realitate virtualã care te prinde în mrejele ei şi te face dependent de valorile ei, valori care se rotesc în fel de fel de rãsturnãri de situaţie, ca într-un Matrix în care realitatea virtualã este bazatã pe ego-ul personal şi lipsa totalã de orice fel bun simţ.
Ai noştri tineri din Can Can învaţã… şi din OTV, şi din monştrii pe care ni i-a dãruit aidoma unui Moş Crãciun rãu, internetul. Iar dacã cei plãtiţi sã diriguiascã tinerele minţi neştiutoare nu-şi vor face aşa cum trebuie meseria de dascãl ne vom pomeni cu o degeneraţie care trãind într-o realitate paralelã, vor interacţiona cu lumea realã doar atunci când mai comit câte o infracţiune care sã le aducã o maşinã cum are Salam ori barem un Samsung Omnia numa bun de pus pe masã atunci când vrei sã vrãjeşti vreo piţipoancã, în vreun bar…