Fiindcă tac-su era colonel de Securitate, s-a obişnuit de mic să trăiască după cum l-a tăiat capu.
Apoi a crescut mare şi s-a făcut ţepar. O profesiune rentabilă. Iei maşini pe care uiţi să le mai plăteşti, invocând tot felul de defecte, iar când te plictiseşti de ele, le înapoiezi. Bineînţeles, după ce dai şi ghinionistul vânzător în judecată. Dacă ţi se execută vreo lucrare, sechestrezi utilajele firmei care ţi-a picat în plasă şi în loc de plată, ameninţi omul care ţi-a muncit pe degeaba. Doar ai şi cu ce. Prietenii tăi, interlopii actualmente închişi îţi pot veni în ajutor chiar dacă sunt după gratii, sinapsele cu ,,lumea liberă‘’ rămânând la fel de trainice. În plus, din oamenii lor au rămas destui în libertate, lucru care dă de gândit celor ce-şi pun întrebări legate de eficienţa organelor legii. Nu degeaba te lauzi mereu cu prietenia care ţi-o poartă răufăcătorii care pentru moment şi-au atârnat lanţurile de aur în cui şi fac circ pe holurile tribunalului.
Ce ţi-e şi cu ţepele astea. Când prinzi gustul banilor nemunciţi, View Full Article »
În timp ce scriu aceste rânduri la televizor se derulează imagini cu arestarea ucigaşilor handbalistului Marian Cozma. Un ţigănache este băgat în dubă de poliţiştii ce iată, şi-au făcut meseria fără tămbălăul media cu care suntem obişnuiţi la fiecare nenorocire făcută de nelegiuţii secolului XXI în ţara noastră, tămbălău ce în final ne abrutizează şi ne lasă indiferenţi la toată nebunia care se petrece în jurul nostru şi de cele mai multe ori îi împiedică pe cei în drept să-şi facă meseria.
Tot ce ne rămâne de făcut este să sperăm că şi justiţia va da cuţitarilor verdictul pe care îl merită iar ulterior aceştia nu vor fi ieşi din puşcărie cu scutiri medicale pe motiv de claustrofobie sau atrofiere a testiculelor. Tragedia petrecută sâmbătă seara în clubul din Ungaria a oripilat o lume întreagă, imaginile camerelor de luat vederi arătând unei lumi întregi prin lumina lor rece cât de uşor sunt capabili nişte creaturi nedemne de titulatura de oameni să ia viaţa unui om şi să schilodească alţi doi. Însă, în acelaşi timp nenorocirea a împărţit societatea în două. Unii se cred porumbeii păcii şi sunt îngroziţi de faptul că grupările de extremă dreaptă vor începe o adevărată cruciadă împotriva ţiganilor unguri, cruciadă care se va solda în final cu o baie de sânge. Se vorbeşte deja că tatăl unuia din handbaliştii sârbi măcelăriţi în acea seară va trimite o echipă de şoc care să facă ce nu va face nici poliţia, nici justiţia iar în final nici măcar chelioşii teribilişti cu înclinaţii neonaziste, pentru că pentru asemenea lucruri trebuie să ai o vastă experienţă, o experienţă de viaţă ce depăşeşte cu mult pe cea a nenorociţilor care au înjunghiat mişeleşte sportivii. Posibilitatea trimiterii unei brigăzi de foşti combatanţi din războaiele ce au măcinat în deceniul trecut ţara care odată se numea Iugoslavia dă fiori reci deopotrivă autorităţilor dar şi minorităţii romulane maghiare, comunitate ce a început deja să-şi facă bagajul pentru zări mai prietenoase, dar totodată face colegii de breaslă maghiari ai domnului Kuki să-şi frece mâinile de bucurie. Doar se ştie cât costă o înmormântare de bulibaşă!
Iată cum pentru fapta murdară a unor scursuri ale societăţii a aruncat în aer relaţiile interetnice, o comunitate întreagă având de suferit în următorul timp. Din cauza unor ţigani cuţitari al căror loc este pe eşafod cu ştreangul la grumaz lumea vrea sânge, lumea vrea răzbunare, răzbunare extinsă la nivelul unei întregi etnii, lucru ce nu îl va mai întoarce pe Marian înapoi. Ne mai aducem oare aminte de cazul Mailat ori ne jucăm de-a struţul şi ne gândim că orice asemănare cu situaţia românilor din Italia este absolut întâmplătoare?!
Dumnezeu să-l ierte pe Marian şi să dea familiei îndoliate putere să treacă peste asta.
Într-adevăr, la noi Justiţia este oarbă (de beată), iar atunci când este oprită în trafic foloseşte telefonul mobil pentru a tranşa delicata problemă a reţinerii permisului de conducere prin ameninţări duioase de beţivan şi cacealmaua tipică „ghici cu cine vorbesc”, ameninţă, înjură, iar apoi dă în judecată organele de poliţie pe care i-a pus dracu s-o oprească.
Oricum, mai bine aşa decât să se mozolească cu avocaţii în plin proces, aşa cum a făcut recent o doamnă judecătoare din Anglia. În România Justiţia nu este legată de ochi, ci de mâini, toată şerpăria de legi imposibile care se bat cap în cap este făcută pentru favorizarea celor cu avocaţi deştepţi, unde să mai pui că anumite influenţe despre care se vorbeşte numai după ce ai scos bateria din celular dictează câteodată luarea unei sentinţe. Se întâmplă şi la case mai mari, aşa-i când în joc este ochiul dracului! Te hipnotizează de nu te mai poţi dezlipi de el, nici nu mai ştii când te trezeşti închis şi ajungi să baţi disperat în vizeta celulei să te scoată gardianul de acolo fiindcă te-ai pomenit fârtat cu un fost „client”’.
În ciuda aparenţelor din sala de judecată, Justiţia este sexy sau porno, depinde de cum etichetezi capodopera MISA care a făcut furori cu ani în urmă, dar cum până şi unei judecătoare englezoaice îmbibată corespunzător în alcool i s-au aprins călcâiele în plin proces după un avocăţaş tinerel, este de înţeles. Şi, mai ţine cineva minte pe domnul judecător filmat cu camera ascunsă în timp ce se masturba nonşalant la volan pentru a „impresiona” o femeie pe care o luase la ocazie?!
Durerea cea mare este că pe lângă scandaluri legate de vicii şi inerenta corupţie, la noi Justiţia mai este şi nebună pe deasupra. În plin delir de persecuţie, o fostă judecătoare l-a dat pe Bill Gates în judecată, aşa cum a făcut în trecut şi cu Adrian Năstase. Cum acuzaţiile par desprinse din celebrul serial „Dosarele X” nimeni nu o bagă în seamă, dar ar trebui să dea de gândit asupra presiunii la care sunt supuşi uneori magistraţii, presiune ce iată, îi face s-o ia razna pe întunecatele coclauri ale schizofreniei paranoide. Dar trebuie să ne reamintim că persoana respectivă decidea soarta celor care treceau prin sala de judecată, este suficient să ne amintim de cazul Ţundrea, sărmanul care şi-a măcinat nevinovat 12 ani de viaţă în iadul penitenciar pentru a ni se face părul măciucă şi să ne gândim că puteam fi noi în locul lui. Coruptă, beată, în călduri, ori urmărită de extratereştri, Justiţia din România mai are multe de învăţat. De exemplu n-am auzit până acum de nici un magistrat implicat într-un scandal cu droguri ori pedofilie, aşa cum este la modă în Occident, dar n-or in-trat zilele-n sac. Să auzim numai de bine!
