După Germania, Italia sau Anglia iată că a venit momentul să ne luăm piciorul în fund de rigoare şi din Irlanda de Nord.
Priviţi la început ca o curiozitate exotică, ţiganii care se îndeletnicesc în primul rând cu cerşitul, mici escrocherii ori furturile din locuinţe au ajuns în final să deranjeze pe toată lumea. ,,Şocată“‘ de violenţe, o parte din opinia publică din Irlanda de Nord arată cu degetul spre ,,vechea, familiara si izolata Irlanda de Nord, înrădăcinată în tribalism: teritorială cu incrâncenare, agresivă, marcată de aversiune şi ostilă celor din afară“, potrivit The Guardian. Într-o lume aflată-n plin proces de globalizare forţată în care să fii considerat rasist, xenofob ori chiar patriot reprezintă un stigmat de moarte, era de aşteptat că presa irlandeză dă vina pe prejudecăţile unui grup izolat de localnici încercând astfel să-şi scoată cetăţenii din tiparele prezentate mai sus.
Ce fac ai noştri tuciurii prin Irlanda de Nord o ştie tot natul. Şi de la noi, şi de la ei. Din furt şi cerşit unii şi-au ridicat palate cu budă în spatele curţii plină de BMW- uri cu acte false pe care le conduc fără permis. O altă afacere care a mers ca pe roate era cea cu inele suflate cu aur vândute ,,la ocazie“. Fumată demult la noi, înşelăciunea cu pricina a adus peste noapte averi unor analfabeţi care se dau români doar atunci când îi umflă mult prea permisiva poliţie irlandeză.
Românii sunt români, iar ţiganii sunt ţigani. Din păcate pliantele întru ,,promovarea’’ ţării scoase pe bandă rulantă de fiecare dată când vreun guvernoi avea nevoie de bani nu arată lumii asta. Nici la noi, nici la ei nu există pădure fără uscături, dar românii nu au folosit sugari pe post de proiectile atunci când poliţia britanică făcea razie printre cerşetorii din metroul londonez. Şi nici nu umblă cu aur fals ori alte porcării. De altfel în afară să-şi fure căciula singuri românii nu sunt capabili nici să fure aşa cum trebuie, lăsând asta pe mâna politicienilor cu proptele la mahării din străinătate.
Ce s-a întâmplat în Irlanda de Nord din pricina cocteilului incendiar pe bază de rrom şi un pic de neonazism se poate întâmpla mâine în oricare din ţările invadate de lăcustele ce-şi ridică-n cap fustele colorate pentru intimidarea poliţiei trimisă să stârpească cerşetoria, mai puţin în România. Aici privim cu gura căscată la tembelizor admirând cum se prostituează-n telenovele de căcat marii noştrii actori glorificând naţia celor ce-şi duc veacul în castele ridicate fără autorizaţie şi ne luăm omorul atunci când împrumutăm cu camătă banii proveniţi din cerşetorie şi furturi peste hotare, devenind încet dar sigur străini la noi acasă.
De ceva timp în ţara lui Macaroană Vodă au reizbucnit violenţele la adresa românilor aflaţi acolo în căutarea unei vieţi mai bune.
În peste 100 de localităţi au fost manifestaţii antiromâneşti prin care românilor li se urează să plece înapoi în Ţigania, după cum ne-au botezat ţara urmaşii celor care la începutul secolului trecut ne jupuiau pentru o fripturică pisicile de ajunseseră mahalagiii să-i bată cu parii ori de câte ori dispărea vreun cotoi mai dolofan, pe atunci străbunicii neonaziştilor înfocaţi de astăzi, neonazişti care ne ameninţă cu moartea conaţionalii find nişte boscheţi care trudeau ca salahori pe-o pâine şi-o lampă de ţuică la binalele ce ne împânziseră oraşele.
Românii au ajuns la ţanc în Italia. De ani de zile conflictele dintre nordul bogat şi sudul aflat de-o veşnicie în criză împărţise societatea în două. Industria constructoare de maşini refuza să mai ţină la nesfârşit pe daiboj păstorii de capre ce plictisiţi de traiul idilic se mai ocupau între o dragoste zoofilă ori numărat producţia de măsline a consoartei cornute şi cu Mafia. În Italia se trăia bine, dar odată cu apariţia primelor semne ale crizei, sărăcia pe care unii şi-o mai aminteau din filmele în care Sordi îşi vindea un ochi ca să aibă ce pune copiilor pe masă a început să-şi arate faţa nemiloasă. Disponibilizări. Familii evacuate din casa în care au trăit o viaţă de către bestiile din sistemul bancar. Durere.
Brusc, italienii ce mormăiau înciudaţi pe la colţuri plănuind despărţirea de sudiştii ce în concepţia lor le secătuiau resursele şi-au îndreptat atenţia spre urmaşii celor care le-au dat cu bolovani în cap pe vremea când se războiau la Sarmisegetusa. Pe atunci nu se pomenise de clanul Duduianu aşa că neînfricatul Traian nu şi-a făcut probleme că îi va fi violată străbunica aşa că s-a apucat pe ocupat şi jefuit, lucru pomenit în manualele de istorie ca o mare dovadă de civilizaţie.
La 2000 de ani de la glorioasele confruntări, România a început să suporte rigorile ocupaţiei unei armate de boşorogi puşi pe turism sexual cu prospătură made in România after Ceaushima. Văzând că la noi se scoate pălăria pe Corso atunci când întâlneşti vreo ţărancă ajunsă de la coada vacii direct în patul unui strungar pensionar s-a prins curaj şi profitând de corupţia şi nepăsarea autorităţilor s-au ajuns la reţele de prostituţie infantilă ori trafic de organe de copii, lucruri despre care astăzi nu se mai pomeneşte mare lucru. În schimb ni se imputează toate crimele, furturile ori violurile posibile din lume, şi riscăm ca după 60 de ani de la agăţarea lui Mussolini în cârlige, tragicul eveniment să se repete cu conaţionalii noştri consideraţi ţigani.
Ce se întâmplă zilele astea în Italia este o ruşine pentru utopia numită Uniunea Europeană, ce iată se face că nu observă discriminarea la care sunt supuşi membrii ei de către alţii mai puternici şi-l face pe nea Alecsandri să se răsucească-n groapă de nervi că a scris poezia pe care ne puneau să o învăţăm la şcoală.
