Peste ani şi ani nepoţii şi copiii noştri ne vor blestema pentru moştenirea lăsată în anii când ne-am bătut joc de noi şi deopotrivă de ei murdărind planeta.
Cât vezi cu ochi plasticuri, chimicale şi gaze de eşapament, până şi cerul este murdar de otravă astăzi.
Noi l-am murdărit. Când strânge foamea nu te mai gândeşti la stratul de ozon sau că într-o bună zi vom şi şi noi nişte biete vieţuitoare aflate pe cale de dispariţie. Fie că recunoaştem ori nu, de la an la an situaţia devine tot mai evidentă. Ne deşertificăm, iar de această plagă nu ne va salva nici un guvern, Bancă Mondială sau extratereştrii.
Ne prefacem uimiţi de fenomenele meteo ce de-o vreme încoace o iau razna tot mai tare. Inundaţii, furtuni catastrofale ori chiar tornade. În jur e atâta cancer că spitalele dau pe dinafară spre bucuria hidoasă a escrocilor ce câştigă bani frumoşi de pe oamenii cărora medicii nu le mai dau nici o şansă. Dumnezeu să-I bată pe aceşti strigoi ce profită de suferinţa semenilor lor, în curând le vom rezerva spaţiu-n ziar ca să-i ştie lumea şi să-i ocolească, din păcate de astfel de scursori ale societăţii nu duce lipsă nici judeţul nostru, dar toate la timpul lor. Noi am făcut-o, noi suntem vinovaţi pentru asta. Aflată la mare preţ peste hotare, în ţara noastră educaţia ecologistă a murit odată cu nea Nicu şi borcanele ori sticlele pe care le adunam de prin coclauri în cadrul muncii patriotice. La fel şi împăduririle care există numai pe hârtie. Atunci când le punem întrebări agenţiile guvernamentale care ar trebui să se ocupe de această problemă deoarece sunt plătite din banii noştrii, ne comunică sec că abia din 2050 se vor vedea concret primele semne ale tragediei numite deşertificare aşa că putem sta calmi fiindcă oricum nu vom mai apuca acele zile, după care se joacă din plictis cu telecomanda de la aerul condiţionat, un alt lux dobândit din banii contribuabililor.
Ziua Mondiala pentru combaterea desertificarii si a secetei, sarbatorita in fiecare an, pe 17 iunie a adus pălmaşilor ministerelor ce au în competenţă acest fenomen discursuri de doi lei trase-n ţiplă, covrigi din hipermarket şi- un pahar de suc iar celor cu funcţie nişte lei pe card. Păcat. Ar fii fost de preferat nişte lei în carne şi oase care să-i mănânce în birourile în care stau la taclale şi nu-şi fac meseria, privind nepăsători cum în jur natura îşi dă duhul. O zi mondială ca oricare alta, cu fripturiştii de serviciu şi pilangii de rigoare ce- şi fac veacul prin ministere, nepăsători la durerile vieţii…
La început n-a fost nici oul, nici găina…
Până când producţia autohtonă va înlătura de pe piaţă tomatele modificate genetic pe care le importăm cu nemiluita din Turcia, la noi în aceste zile sunt proiectate direct în burta naţiunii reprezentaţiile filmului „Întoarcerea roşiilor ucigaşe“. Dacă în ţările în care guvernele ţin la sănătatea omului de rând prin controlul importurilor cu produse dăunătoare sănătăţii ,,Întoarcerea roşiilor ucigaşe“ este o poantă dintr-un film clasic, în România acest titlu este o realitate crudă a vieţii de zi cu zi. Însipide, inodore şi cancerigene, roşiile crescute artificial de otomani nu sunt decât o verigă din lanţul trofic al îmbolnăvirii unei naţiuni.
La început n-a fost nici oul, nici găina. Au fost pulpele ,,americane“ care ne invadaseră, via Ungaria. Fiind singura naţiune capabilă să-şi fure singură pe lângă pălărie şi sănătatea, importul de produse ce atentează la viaţa consumatorului este la loc de mare cinste în ţara noastră. De fapt mai întâi n-au fost nici pulpele americane ci Barak (Obama ?!) Palinka fabricată din alcool mortilic şi esenţe de provenienţă dubioasă, rachiu contrafăcut numai bun pentru a deschide pofta de mezeluri cu 1 % carne şi 99% cauciuc, d-alea ce se umflau în oala cu tocană de cartofi şi dădeau pe dinafară stingând aragazul, astfel încât primele victime ale otrăvii de alinat fiara din stomac au sfârşit gazate ca la Auschwitz. Românii sunt un popor rezistent. Orice altă naţie ce s-ar fi hrănit aidoma nouă ar fi dispărut în decurs de câteva generaţii. Pe când noi am înfulecat cu lăcomia care ne caracterizează de la experimente genetice eşuate, la stocurile de hrană ale NATO vechi de zeci de ani. Ne-am putea bate iar cu pumnii în piept că suntem un miracol dar analizele medicale obligatorii au arătat faţa nevăzută a sănătăţii aparente a românilor. Mulţi, prea mulţi dintre noi sunt adevărate bombe cu ceas, fiind doar o chestiune de timp până când diabetul, bolile cardiovasculare ori cancerul vor apărea.
Luat per ansamblu, în urma acestor analize am ieşit ca un popor cu organismul îmbătrânit prematur de hrana consumată şi scriu îmbătrânit prematur pentru că dacă aş scrie că organismul naţiunii este unul tarat din punct de vedere biologic în urma alimentaţiei ar suna prea sinistru. Aşa cum copiilor nu le poţi vorbi de diabet căci oricum nu te ascultă atunci când urlă după pokemonii din pungile cu dulciuri, nici unor săraci nu le poţi spune de otrava ce zace în ambalajele frumos colorate, salamul din cauciuc ori aşa zisa carne din conserva cu 4 lei fiind pentru ei garanţia că nu vor flămânzii şi nicidecum cronica unei îmbolnăviri anunţate.
Iar de o creştere a nivelului de trai nici vorbă. Aşa că nu ne rămâne decât să aşteptăm să ne crească solzi şi coadă în urma alimentaţiei cu produse modificate genetic şi să vedem în asta jumătatea plină a paharului: În România se va turna următoarea parte din Star Trek sau Războiul Stelelor!
