Tag Archive: arad


Blestemul Mureşului

Filed Under: Aiurea
Aug.05, 2009

a ora actuală Mureşul reprezintă un ecosistem distrus de cei care ar fi trebuit să se îngrijească de el.

De la Apele Române la filialele AJPSV, toţi îşi bat joc de ce-a mai rămas din apele ce scaldă judeţul nostru. Devastat de balastiere amplasate ilegal şi nesimţirea celor de la Termocentrala Mintia, apa bătrânului râu moare încetul cu încetul.
Ca în fiecare an, odată cu venirea sezonului de scăldat, Mureşul îşi ia tributul de vieţi omeneşti. Din păcate nu-i înghite-n adâncurile sale pe ticăloşii care şi-au făcut un scop în viaţă să-l distrugă cu totul. Ei merg în excursii de lux prin străinătate departe de râul care se transformă pe zi ce trece în natură moartă. De la tineri teribilişti, la amatori de grătare pe malul apei, victimele Mureşului sunt de obicei ghinionişti ce nu au ştiut în ce ape se aventurează. La noi nu există indicatoare prin care înotătorii de weekend să fie avertizaţi de pericolele la care îi poate expune o scaldă nevinovată,  asezonată din belşug cu bere la pet. În locurile unde în trecut au fost balastiere, sau apa este „cu probleme” din pricina curenţilor de adâncime nu au fost amplasate indicatoarele atât de necesare. E drept, ici colo mai vezi câte-o tablă ruginită folosită pe post de ţintă pentru sticle goale… dar cam atât. Nu toată lumea stă non stop la Mureş ca să ştie ce pericole se ascund în adâncul apelor măcelărite de poluare. Aşa se face că prin nepăsarea celor de la Apele Române  mor şi oameni, nu numai peştii ajunşi deja pe lista speciilor pe cale de dispariţie.
Şi se moare, nu glumă. Prin concursul celor ce au transformat România într-un Absurdistan, la Mureş se moare pe capete. Puneţi indicatoare, că moare lumea şi e păcat, n-o mai frecaţi la rece tolăniţi prin birourile dotate cu aer condiţionat! Nu vă este destul că a-ţi ajuns călăii apelor pe care ar trebui să le apăraţi, vreţi să fiţi consideraţi şi criminali datorită neglijenţei crase de care nu vă mai săturaţi să daţi dovadă?!
Nu vă este destul că luaţi şpagă de la conducerea termocentralei ce ucide precum un Cernobâl Mureşul, acum sunteţi pe mână şi cu domnul Kuki, celebrul antrepenor de pompe funebre?!

Tags: , , ,
read more

Mai neim iz Ion. Sandu Ion

Filed Under: Aiurea
Iul.17, 2009

Când nimeni nu mai spera într- o minune, situaţia clubului UTA a luat o turnură pozitivă, datoriile acumulate din epoca de tristă amintire a bondocului convertit din şoferie la economia de piaţă urmând să fie achitate iar clubul să pornească pe un nou drum.

În ultima vreme la UTA a fost jale. Procopsită cu un  îmbogăţit al tranziţiei intrat în fotbal pentru  imagine şi a da o nuanţă legală averii agonisite prin metode despre care de obicei se vorbeşte în şoaptă, clubul a fost la un pas de dispariţie.
Mirosindu-l de la bun început ce hram poartă, suporterii nu l-au înghiţit niciodată dar afară să- i ureze în semn de respect să ajungă precum ilustrul său tiz, nea Sandu Boschetaru supranumit şi Bin Laden de Arad, n-au avut ce-i face. Deocamdată urarea nu li s-a îndeplinit iar călăul echipei UTA nu şi-a făcut apariţia pe Corso în pielea goală şi scăfârlia împopoţonată cu turbanele de rigoare.  Din contră, e bine mersi şi cuprins de sictirul ghiftuirii se apucă să dea lecţii manageriale puţinilor oameni care îl mai bagă în seamă. La emisiunile unde face pe marele om de fotbal spune că scârbit de Arad, va investi într-o echipă de boscheţi adunaţi de pe Copacabana. Poate acolo, unde nu s-a auzit de măreţele sale realizări printre care se numără aducerea în pragul falimentului a unui club de legendă,  se va mai putea băga-n seamă şi prezenta ,,mai neim iz Ion. Sandu Ion’’.
Acest ,,om de fotbal’’ a reuşit în câţiva ani ce nu au reuşit în perioada comunistă toţi nenorociţii cu funcţii care aveau râcă pe Arad.  Aproape că a distrus o legendă dându-i chipul şi starea ilustrului său tiz poreclit Bin Laden, iar jocul său favorit a fost să calce-n picioare în numele unor interese meschine speranţele şi ambiţiile suporterilor.
Închei aceste rânduri cu speranţa că acum Lady UTA se află pe calea cea bună iar drumul fără de întoarcere ce-i fusese hărăzit va rămâne doar o tristă amintire. Şi tot odată, situaţia Bătrânei Doamne începând să se limpezească se vor întoarce şi investitorii ce au preferat să stea deoparte, scârbiţi de aerele unui Ion ce se credea  tătuca fotbalului arădean. Echipa are nevoie de ei!

Tags: , , , ,
read more

Sabia lui Mike Tyson

Filed Under: Aiurea
Apr.04, 2009

Astăzi nu mai ai parte de vreo descindere televizată cu mascaţi, procurori şi tămbălăul de rigoare în care să nu fie prezentat un adevărat arsenal de arme albe. Arme de panoplie import China, gata să se oxideze dacă ai tăiat şi un măr cu ele ne împung ochii. E drept, nu e deloc distractiv să ai vreuna la gât, ori Doamne Fereşte împlântată-n tine.

Săbii ninja, toledo, junghere turceşti, buzdugane, khuhuri nepaleze, halebarde, topoare de viking ori chiar barda cea cu două tăişuri model asemănător cu cea aflată-n dotarea lui Mihai Viteazul în urmă cu nişte secole. Apoi începe tămbălăul cu arme gen pistoale ori puşti, arme care sunt prezentate de parcă ar fi arme de foc. Acuma fix de foc mai greu, eventual brichetele ce imită pistoalele, dar conform legii e naşpa să deţii fără autorizaţie chiar şi o armă cu aer comprimat. Şi dau dreptate celor ce au înăsprit regimul armelor de tir sportiv cu aer comprimat. Unul care a învăţat să braconeze cu un Hatsan de 6.35 modificat vă poate spune ce efect are chiar şi de la 30 de metri o nevinovată alică asupra unui dos pitit aiurea prin tufişuri şi are anumite reţineri în a zâmbi atunci când îl aude pe Cheloo delirând în piesa „Operaţiunea Cur Pansat”. De asemenea, anul trecut nişte nenorociţi au ucis un taximetrist din Constanţa împuscându-l cu un pistol cu butelie de CO2. Dar totuşi, nu mai trebuie atât trâmbiţate şi prezentate ca arme de şmecheri, pentru că s-a ajuns ca puştii să nu-şi mai dorească laptop ori vreun I-Phone ci un Walther semiautomat cu butelie de CO2 şi 16 bile, suficient cât să laşi laţi colegii care ţi-au furat Eugenia când jucai fotbal.
Să nu uităm de umflaţii asudaţi ce aşteaptă cu slănina pe dinafară şi genunchiul mascaţilor în ceafă să fie băgaţi în dubă, plus o vedere panoramică a viloaielor cu turnuleţe, turnuleţe din care nu s-a gândit nimeni până acum să arunce cu apă clocotită-n cagula echipelor de intervenţie, repetând astfel isprava de vitejie de la Turnul Chindiei. Se vede că nu au făcut şcoală. Barem atâta ar fi învăţat şi ei la istorie!
Zilele trecute un domn de etnie romă trecut în buletin ca Mike Tyson (ori poate Maik Taison ), s-a năpustit cu o sabie de panoplie asupra poliţiştilor ce-i descindeau în locuinţă, sabie ce i-au rupt-o mascaţii de fund după ce l-au imobilizat de i-au făcut în urma supliciului dinapoiul ferfeniţă. Atâtă rău să fie. L-or fi frăgezit ca să-i fie mai uşor când o da ochii cu băieţii veseli prin arest. Dar de la unul ce poartă numele celebrului Iron Mike m-aş fi aşteptat la mai mult. Oricum, să zică mersi că n-o ieşit la sorcovit mascaţii c-o ghioagă, că aia se rupea mult mai greu! Aflată încă-n stadiul făcăturilor chinezeşti sau al pistoalelor cu bile, Interlopa noastră mai are de evoluat, multe săbii le-or mai rupe mascaţii de fund până vor creşte mari. D-alea gen sabia lui Mike Tyson.

Tags: , ,
read more

Ziua Porţilor Deschise la Episcopia Arad

Filed Under: Aiurea
Apr.01, 2009

Aşa cum se cuvine pentru orice instituţie care se respectă, şi Eparhia Aradului, Ienopolei, Hălmagiului şi Hunedoarei a organizat de curând Ziua Porţilor Deschise.

Cum presa, în special ,,Glasul Aradului’’ a dezvoltat de-a lungul timpului o relaţie de strânsă şi aleasă prietenie, era normal să dăm curs invitaţiei de a trece pragul sfintei şi onorabilei instituţii.

Încă de la intrare am fost întâmpinaţi de un afiş scris în slove chirilice: Pe data de 19 a lunii Mărţişor se organizează concurs pentru ocuparea funcţiei de preot în Parohia Vetrei Regale. Nu există taxă de participare. Doritorii se pot înscrie până la data de..

– Parcă am auzit de acest examen, întreb pe ghidul (un distins părinte consilier) ce-şi  înfoia cu mândrie sutana alături de noi.

– Da, cum să nu, s-a auzit în toată România prinosul de mulţumire pe care onoraţii enoriaşi din comuna de pe Valea Mureşului l-au adus instituţiei noastre în urma acestui concurs. Pe toate televiziunile au fost prezentate vorbele de duh ale creştinilor de acolo care ne felicitau pentru decizia luată. Atâta fericire le-a adus încât au dat buluc în faţa sfintei biserici cu o zi înainte de afişarea rezultatelor pentru a-l instala cu sufletele pline de evlavie creştină pe preotul ce sorţii izbândei l-au hărăzit să le fie părinte spiritual. Atâta bucurie nu s-a mai petrecut niciodată în nici o parohie din Eparhia noastră, excepţia fericită fiind Parohia Căpruţa, când am putut oferi credincioşilor ,,din prima’’ ca să vorbim în limba tineretului din ziua de azi, preotul pe care şi-l doreau.

Cum presa trebuie să afle şi dedesubturile oricărui eveniment, îmi permit să întreb.

– Dar care ar fi motivul pentru care astăzi se ţine acest deosebit de important eveniment ?!

– În primul rând nu am dorit organizarea ,,Zilei Porţilor Deschise’’ în luna lui Gerar, riscam ca data să coincidă cu onomastica celui ce cu mult prea bine ne păstoreşte, şi gurile rele să fi lătrat că ziua Sfântului Apostol Timotei ce era unul din cei 70 ar fi semănat cu Ali Baba şi cei 40 de hoţi, iar onorabila noastră instituţie rima cu peştera în care îşi făceau veacul răufăcătorii cu pricina… Aşa că am organizat-o în luna lui Marte.

Competiţia de cădelniţat va avea loc peste un ceas în poligonul din spate; behăia o voce-n difuzoare. Doritorii de fum din RON sunt rugaţi să ia din rastel masca de gaze pentru că plasticul arde toxic, nu ecologic aidoma hârtiei din Euro. Sănătatea înainte de toate!….

Sună alarma la ceas. Mă trezesc. Urât mai sună. Samsungu mi l-a furat Branea aşa că acum am un jaf de telefon, model antic. E 1 Aprilie, ceea ce o parte dintre cititori (ăia pe care îi stimez ) sunt convins că s-au prins deja. O instituţie bigotă şi închistată, ce vorbeşte de afurisenie în secolul XXI, nu ar face niciodată o zi a porţilor deschise. Eventual, ar vorbi de 1 aprilie de câtă evlavie se află-n parohiile păstorite, parohii în care popii nu beau (apă), nu joacă poker ori preacurvesc. Şi mai ales, nu deschid Cartea ori afurisesc pe bani. Doar… numai pozne poţi spune de 1 aprilie….

Tags: , , , , ,
read more

Ciocnirea titanilor

Filed Under: Aiurea
Feb.02, 2009

Arestarea interlopilor arădeni, jaful armat de la Braşov sau ditamai furtul de armament de la Ciorogârla, toate senzaţiile săptămânii trecute au fost puse în umbră de un eveniment cutremurător petrecut la localul Black Cat (Neagra) din Săvârşin unde s-au înfruntat pentru supremaţie Liţu şi Sensei Nelu Ploieşteanu. Orbit de nurii celebrei patroane, se pare că temutul interlop săvârşinean Nelu Ploieşteanu a încercat obţinerea de taxă de protecţie în natură, dar s-a izbit ca de un zid de dârzenia lui Liţu, care l-a curentat ca un trăznet chiar dacă în urma vieţii sportive tumultoase are iarăşi un picior în ghips.

Practicant asiduu al tehnicilor ninjutsu, cel cunoscut sub titulatura de Sensei a încercat să profite de faptul că rivalul era ca de obicei în ghips, fără să ştie că pentru dârzul marinar a fi în ghips este o stare naturală. După un schimb dur de replici şi încălzirea de rigoare din local cei doi au ieşit afară pentru a se duela ca nişte adevăraţi domni, asistaţi şi de un arbitru, prezenţa necesară pentru ca pasiunea pentru arme albe ninja a Senseiului să nu încalce regulile luptei drepte, bărbăteşti. Din fericire, pentru că bătaia doare, Senseiul nu a uitat cum i-a fost ruptă spinarea cu propriul nunceag acum nişte ani şi nu era înarmat, oricum în cazul lui Liţu zis şi Robocop pentru că este blindat din cap până-n picioare fiind mai eficient un magnet decât celebra armă ninja, aşa că a încercat să câştige lupta murdar, prin lovituri repetate în piciorul tras în ghips în urma unui incident nefericit petrecut la fotbal de sală. Chiar dacă a reuşit prin acest procedeu mârşav să-l doboare de vreo două ori într-o baltă, fălcile lui Nelu Ploieşteanu au făcut în final cunoştinţă cu pumnii de oţel ai rivalului, pumni căliţi în cele 18 de beri pe care le băuse în ajun, iar fostul lup de mare a fost declarat învingător în urma luptei ce a avut loc în cele din urmă la sol, după sistemul luptelor în cuşcă. Iată cum prin simţul civic al unui cetăţean, periculosul interlop a fost expediat acasă pentru laba de rigoare cu regretul că nu i s-a putut servi din pricina ghipsului şi un şut de adio în dinapoiul înfumurat.
Menţionăm că temutul interlop Nelu Ploieşteanu, zis şi Sensei, este implicat în dispariţia Elodiei iar tona de droguri recent descoperită la Constanţa îi aparţine, are legătură cu furtul de armament de la Ciorogârla şi a răpit-o pe Magda Ciumac, iar în perioada în care Râmaru făcea ravagii avea vreo doi ani, fapt ce îl face principal suspect în cazul mult trâmbiţatei redeschideri a dosarului.
Iar în timpul liber se crede Sensei ori după caz Ninja (dacă serveşte un pahar), lucru care întrece în grozăvie toate infracţiunile enumerate mai sus.

Tags: , , ,
read more

Revolutia mea

Filed Under: Aiurea
Dec.23, 2008

Eu mai ştiu că încă de dimineaţa m-am dus la Cami să aud ultimele noutăţi iar veştile erau tot cele de ieri, Mureşul fiind tot scos din matcă. ,,A ieşit Mureşul’’ era numele de cod al începerii manifestaţiilor la Arad, pentru că nici dracu nu îndrăznea să vorbească la telefon pe bune despre asta, groaza de urechea lungă a securităţii fiind cuvântul zilei iar Radio Şanţ împreună cu Europa Liberă, principalele surse de informare. Ajuns acasă aflu că viitorul este dat dispărut la Arad şi se pare că ar fi sfârşit călcat de un tanc în faţa primăriei după ce a participat la manifestaţii.
La radio se dădea numai muzică patriotică şi se vorbea de unul Milea, eu unul nu auzisem de el, apoi nu s-a mai vorbit nici de general şi s-a dat numai muzică patriotică aşa că ai mei au pus pe Europa Liberă unde se vorbea non stop despre numărul de morţi din seara precedentă, vreo 10.000, parcă. După aia a sunat telefonul. Mătuşă-mea urla isterizată să deschidem televizorul, apăs pe buton şi după vreo 5 minute se încălzesc lămpile şi începe revoluţia română în direct. Latră Azor de zor, soră-mea merge la poartă să vadă cine e şi fuge înapoi îngrozită atunci când îl vede pe vecinu Gherasim plin de sânge, convinsă că l-a împuşcat Armata, Securitatea şi Miliţia. În două secunde situaţia se lămureşte, Gherasim care tocmai tăiase un porc a aflat de fuga lui Ceauşescu şi a venit din euforie să se împace cu bunicu pentru că erau sfădiţi de vreo zece ani din pricina unui fierăstrău, parcă. Dur ca întotdeauna bunicul dă crunt din cap şi aşteaptă înfrigurat desfâşurarea evenimentelor, fiind convins că în curând va fi contactat de foştii săi camarazii legionari.  Ies afară în strada pustie, fără urmă de maşină şi merg spre gura uliţei să mai aud veşti sub un soare ireal de orbitor.
– O fugit Ciuuşăscu, bată-l Dumnezău, c-o puşcat pruncii la Cimişoara! , urla ca să audă toţi vestea cea mare vecinu Toti zis şi Sofe Mor în timp ce se întorcea triumfător de la birt, lucru neobişnuit pentru un om care de obicei striga ,, lătraţi câini’’ ! şi asta fiindcă era aproape orb din cauza abuzului de spirt şi se ghida spre casă după hămăitul dulăilor cărora le recunoştea glasul cu uşurinţă, doar spărgea lemne în gospodăria stăpânilor lor. Plictisit m-am dus acasă unde, după puţin timp, s-a oprit emisia la televiziune. Li se încălziseră şi lor aparatura.
După 20 de ani minus unu, pe Cami o cheamă Adela, Gherasim nu s-a mai împăcat cu bunicu şi în prezent se odihnesc la vreo zece metri unul de altul iar Sofe Mor a trecut la cele veşnice având ca ultimă dorinţă un gât din licoarea care după revoluţie s-a scumpit şi si-a schimbat numele în Mona. Din utecist, Gicu a devenit un capitalist veros şi chel iar eu mă plimb pe stradă înjurând coloanele nesfârşite de căpşunari care revin de sărbători de ţară şi nu mă lasă să traversez, şi trag nădejdea să prind şi prima revoluţie on line, dacă tot am avut parte şi de  prima care a televizată în direct.

Tags: ,
read more

Ajun de sãrbãtori

Filed Under: Aiurea
Dec.15, 2008

În prag de Crãciun Aradul şi-a scos la paradã bradul împodobit, grãtarele cu mititei, cerşetorii şi spectacolele de rigoare. Magazinele fac reduceri peste reduceri la marfa supraevaluatã şi adusã en gros de la chinezoii din complexul Europa, complex ridicat la rang de arbitru al eleganţei vestimentare arãdene, iar hipermarketurile isterizeazã populaţia cu fel de fel de aşa zise promoţii. Pãţitã cu preţurile apocaliptice din ajun de sãrbãtori de iarnã, lumea nu se prea înghesuie la cumpãrãturi, şi-a învãţat lecţia şi aşteaptã mega reducerile ori ultra preţurile sau cum Dumnezeu şi-or mai boteza comercianţii promoţiile mincinoase de dupã revelion, în schimb se înghesuie prin localuri pentru a savura un paharel de ce-o fi.

În cafenelele din spatele teatrului se vorbeşte în şoaptã de tãvãlugul crizei ce urmeazã a ne curenta dupã ce ne vom trezi din beţia sãrbãtorilor, despre cine o sã cadã şi cine va rezista, care din şefii arãdeni vor fi zburaţi din funcţie cu ocazia alegerilor, nimicuri ori profeţii de sfârşit de lume fãcute în muzicã de cafenea şi ţipetele celor ce se dau în tiribomba instalatã în buricul târgului. Stau la cãlduricã dincolo de fereastra de termopan drapatã cu lumini de Crãciun a localului şi admir panorama. Un domn chel, solid, a venit a doua oarã sã ia dreptul de şmecher de la cerşetorii amplasaţi strategic în piaţa cu cazane pline cu vin fiert, cârnaţi de toate naţiile şi tiribombã ce a nenorocit circulaţia, tiribombã dãtãtoare de nervi şoferilor şi reumatism agenţiilor ce stau în frig fluierând din rãsputeri pentru a dirija circulaţia care se pare cã a luat-o razna.

Barcazul cu luminiţe şi pocnitori mai are ca rol pe lângã încurcarea circulaţiei şi oferirea de senzaţii tari celor care încãlziţi de vinul fiert au de gând sã slãbeascã şi se urcã-n ea pentru a scãpa urgent de micii înfulecaţi în ajun. Sãtul de ţipete şi hãrmãlaie o tai la concertul ţapinarilor. Din vitrine feţe zâmbitoare contrasteazã flagrant cu cerşetorii ce par bãgaţi în prizã de dârdâialã, anunţã noi reduceri. Unul dintre ei încearcã sã deschidã gura dar o Salvare ce trece în plinã vitezã îi închide gura cu rafala istericã a sirenei pornite la maxim. Privind cu jind la Salvarea ce pentru el înseamnã mãcar pentru o vreme cãldura unui pat de spital, homeless-ul arãdean renunţã a-şi mai spune povestea, în schimb întinde mâna în speranţa cã va primi mãrunţiş de-un spirtache dãtãtor de cãldurã în aceste zile friguroase, de crizã. Îi dau, apoi dau colţu strãzii şi mã îndrept spre localul unde se va ţine concertul.

Cobor şi dupã ce comand o votcã mare cât o zi de crizã, mã aşez şi încerc sã-mi scot din minte cele relatate mai sus…

Tags: , , , ,
read more
Powered by WordPress. Theme: Motion by 85ideas.