Aşa cum era de aşteptat, după adoptarea de către Guvern a OUG privind eliminarea unor comisioane ,,ascunse”, în bănci s-a umflat rânza şi-au ameninţat că vor creşte dobânzile, declarând război pe faţă unei întregi naţiuni.
De parcă n-au furat destul aceşti păduchi ce actualmente sug sângele a peste opt milioane de români, cu repercusiuni şi asupra familiilor lor. Şi cine credeţi că sare-n apărarea bancherilor?! Un moşulică cu faţă de pederast şi aere de consilier pripăşit pe lângă Banca Naţională, alături de un tinerel infatuat care se crede avocat în timpul liber. Probabil amantul lui. Aceştia dădeau cu pietre în singura OUG cu faţă umană a Guvernului Boc, ameninţând că o vor acţiona în instanţă. Jignind o ţară întreagă şi Istoria însăşi, nenorociţii aminteau că ,, România a intrat în carantină bancară 15 ani după ce Ceauşescu şi-a plătit datoriile anticipat, iar acum nu este momentul să riscăm aşa ceva”. Ce să riscăm?! Să nu mai fim slugi în ţara noastră?!
Pentru că legea prevede, printre altele, ,,eliminarea comisionului de analiză a dosarului de credit în situaţiile în care nu se încheie contractul cu banca” ori ,,limitarea sau, după caz, eliminarea comisionului de rambursare anticipată”; este normal că liftele ce ne-au cotropit societatea aidoma unui cancer să explodeze şi să purceadă la ameninţări. Domnule Boc, dacă tot te ţii atât de corect, aşa cum bagi în mormântul sărăciei câteva milioane de români, ajută-i pe alţii cu puţinul ce-l oferă această lege care ar fi trebuit dată de cel puţin 7 ani. Stai liniştit, de la botul hămesit al băncilor abia dacă iei o fărâmitură, în schimb poţi face ceva pentru cei ce te-au votat. Sau nu eşti capabil nici măcar în ceasul al doisprezecelea să faci mai mult de-un poc, şi vei ceda-n faţa bancherilor?! A celor puternici, pentru că pe cei slabi, cum sunt pensionarii şi alte categorii defavorizate, nici nu te oboseşti să-i bagi în seamă?! Prin campania furibundă începută odată cu temerile că nu vor mai putea jecmăni la fel de eficient populaţia, jigodia bancară revine. De parcă ne-ar fi părăsit vreodată…
Servus popor român căruia foamea îi va lua în curând R-ul din coadă şi-i va pune în loc un U; mai ţineţi minte bancul cu elefantul?!
Cică îl caută pe Ion zapciii de la Finanţe să plătească impozitul. Omul se scuză că n-are, dar în schimb le promite că va achita contravaloarea în natură, oferindu-le un elefant. Aşa că-şi scoate din nădragi buzunarele goale, spunând că-s urechile, iar apoi le arată trompa. În sărăcia ce-a început să ne cotropească din toate direcţiile, povestioara cu elefantul nu mai este actuală. Azi, Ion n-ar îndrăzni să arate trompa, de teamă că i-ar tăia-o cu 25%!
Refuzând să taie din privilegiile slugoilor şi pupincuriştilor, mai precis a ,,oamenilor de casă” ce roiesc precum muştele pe lângă fiecare partid aflat la putere atraşi de scârnăvia morală şi lipsa de scrupule în ceea ce priveşte îmbogăţirea rapidă, aleşii ne-au potcovit c-o frumuseţe de sărăcie pe termen lung. Asezonată cu toate deliciile unei hecatombe sociale printre care putem număra şomaj şi impozite cu nemiluita, urgia care vine pe noi este cât se poate de gratuită şi lipsită de sens. Deh, c’ est la guerre! Un război dus împotriva inamicilor publici numărul unu: pensionarii şi bugetarii care se lăfăie cu neruşinare în paradisul celor câtorva sute de lei pe lună. Pentru că împotriva adevăraţilor devoratori ai banilor publici nu se va întrepinde nimic cu excepţia unei eterne lălăieli televizate sau în cel mai rău caz îi vor îmbogăţii şi mai tare, oferindu-le salarii compensatorii de domeniul science-fiction. O altă categorie de jigodii care pot răsufla uşuraţi după măsurile de exterminare sunt îmbogăţiţii tranziţiei ce-şi văd averile obţinute prin fraude la scut, prostimea urmând să plătească daune materiale unei Românii luate de douăzeci de ani la japcă.
Deocamdată, naţiunii române i s-a refuzat o mică reparaţie morală sub forma unei remanieri guvernamentale. Astfel, unul din arhitecţii plăgilor ce se vor abate peste noi îşi tolăneşte-n continuare dinapoiul în scaunul de ministru. Supranumit în cercuri selecte ,,Pârţarul de la Finanţe”; ridică nepăsător din umeri şi-o dă la întors când vine vorba de durata măsurilor de austeritate.
Câteodată stau şi mă gândesc de ce poartă barbă. O fi în doliu după românii pe care i-a condamnat la moarte prin inaniţie datorită incompetenţei sale?! Sau îşi plânge neuronii trecuţi în nefiinţă din creieru-i ce-i putrezeşte încet dar sigur în scăfârlia-i cu pretenţii intelectuale?! Ori i-o tremura mâna de la băutură, aşa cum se întâmplă şi la case mai mari, şi n-are bani de bărbiir?! Tataie, schimbă-ţi numele din Vlădescu în Sfinctericescu, pentru că ar trebui să te cheme după cum arăţi, şi cere azil politic în Coreea de Nord. Ăia ar fi de acord cu măsurile tale de austeritate şi te-ar ţine pe daiboj vreo două luni după care s-ar plictisi şi te-ar împuşca. Fără somaţie.
În joia când a vorbit preşedintele despre prăpădul ce urmează să se abată peste salariile mizerabile din sistemul bugetar şi pensioarele de câteva sute de lei, a început furtuna şi s- a luat curentu, aşa că n- am văzut decât o mică parte din ce- a avut de zis. Un lucru însă mi- a rămas în minte, şi anume expresia ,, anvelopă salarială” . În condiţiile- n care salariile groazei şi pensiile morţii aduc mai degrabă c- un prezervativ uzat, ce va să zică înseamnă asta?! Doar nu credeţi că- n portofelul fiecărui bugetar se îndeasă- n ziulica de salariu ditamai teancul cu bani, ci din contră. Din ce- i rămâne după ce- şi plăteşte rata şi contul de la ABC mai are de- o beţie la Cireşica şi doi metri de funie, ca să se spânzure- n liniştea şi tihna căminului, pentru că s- a săturat să mai trăiască încă o lună la limita subzistenţei. Da, mai bine te spânzuri, doar nu vrei să te înjure lumea care întârzie din pricină că te- ai aruncat sub vreun tren. E drept, se dau şi bani grei la anumiţi bugetari, îndeobşte slugoilor credincioşi ai Puterii ce ne-a nenorocit de la Revoluţie încoace destinele, dar nu putem generaliza asta la nesfârşit. Sau credeţi că poştaşul cară pensiile cu roaba, aşa mulţi bani are de dat bătrâneilor cu şalele zdrobite după zeci de ani în care au trudit pentru un Stat ce nu dă un scuipat pe viaţa lor, dar îi momeşte de alegeri cu vicleşuguri mieroase?! Poştaşul va umbla cu roaba când va exploda inflaţia şi- l vor tâlhării lotrii de bancnotele fără valoare ca să aibă cu ce să aprindă focul sau să se şteargă la fund, nicidecum în alt interes. Deocamdată, majoritatea celor cu pensie mare sunt foştii nomenclaturişti şi torţionari ai regimului comunisti, dar boborul e instigat împotriva pensiilor militare.
Oamenii disperaţi care ies în stradă nici nu ştiu cui să mulţumească pentru colapsul actual. Măgarilor care ne- au adus în situaţia asta după douăzeci de ani de conducere glorioasă în care s- au rotit la putere ca să aibă cu toţii parte de- o ciosvârtă?! Ori FMI sau extratereştrilor lui Coruţ?! Mai bine şi- ar da pumni în cap de ciudă c- au asistat nepăsători două decenii la toată mascarada asta, sperând mereu că cineva îi va ajuta, în loc să pună mâna pe furci şi topoare şi să- i omoare pe ticăloşi chiar în Parlamentul devenit ascunzătoare de hoţi! Pentru că dacă făceau mai demult asta cu cei care acum îi instigă să iasă în stradă, cu siguranţă nu s- ar fi ajuns aici.
Până atunci nu putem decât zâmbi cu amărăciune când auzim a mia oară cel mai actual banc pentru România acestor zile: ,,În perioada crizei financiare guvernul român va asigura slujbe pentru şomeri. Ele vor fii oficiate de preoţi, episcopi şi mitropoliţi”. Sună trist. Tot guvernul trebuie să asigure şi asta?! Măcar atât puteau face benevol şi popii pentru ţara care în ciuda crizei îşi ia de la gură pentru a le clădi ditamai Catedrala Neamului.
De- a lungul celor două decade post revoluţionare am avut parte de toate. Am arat cu Mig- urile, am pierdut banii la Caritas, FNI ori ne- am dat de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni terenurile la un preţ de nimic. Odată cu prăbuşirea fragilului echilibrulu economic care făcea diferenţă între foamea generalizată şi un trai la limita subzistenţei, România a intrat într- o nouă eră, cea a jafurilor armate. Cu mic, cu mare, ne- am apucăm de jefuit case de schimb valutar, bănci ori benzinării. Auspiciile sub care românaşul s- a apucat să pună mâna pe pistoale de jucărie sau chiar şurubelniţe pentru a- şi asigura traiul de zi cu zi nu sunt deloc întâmplătoare. Având iluzia castelelor din Spania demolată şi cu şpiţul macaronarului înfipt în fund, ce mai puteau face băieţaşii noştri de peste hotare?! În Franţa e tot mai greu să învârţi ceva iar în Anglia sau Irlanda s- a întâmplat să se răscoale comunităţi întregi împotriva rromânaşilor cu pistol, şperaclu şi cagulă pitite- n bocceaua de ,,refugiat”.
Unii văd în avalanşa de jafuri impotenţa poliţiei, alţii o dreptate tardivă făcută miilor de compatrioţi rămaşi pe drumuri după ce au fost executaţi silit de escrocii ce le- au împrumutat cu dobânzi uriaşe şi comisioane ascunse, sume de nimic.
Nimic mai greşit. Poliţia nu este obligată să facă sluj în faţa vitrinelor împopoţonate cu reclame în care familii zâmbitoare dau mâna cu nişte slugoi traşi la patru ace. Iar băncilor li se rupe de mărunţişul ciordit cu riscul unor ani grei de puşcărie. Banii pe care- i jupoaie fără milă de pe spinarea poporului sunt asiguraţi, pentru a fii siguri că- i pot scoate pe toţi peste hotare, doar n- au ajuns să- i investească- n ţara pe care au devalizat- o fără nici o milă.
Mai nasol e pentru angajaţi. Chiar dacă azi nu se mai apucă nimeni să siluiască casieriţele ca pe vremea lui Terente, imaginea unei arme îndreptate spre scăfârlie le face pe multe să- şi ia câmpii şi să- şi caute o altă slujbă. Dragi concetăţeni, semne bune criza are! Sper ca în curând mass media să ne satisfacă pasiunile bolnave c- un cuplu gen Bonnie & Clyde autohton, pentru că sosia lui lui Râmaru întârzie la apelul ştirilor de la ora 5. În schimb, asmuţită de criză zace- n fiecare din noi. La încheiere aş dori să transmit băieţaşilor ce s- au apucat de jefuit bănci să- şi găsească partenere pentru acţiunile viitoare, că dă bine la imagine. Iar dacă vor cu adevărat să facă bani, nu să se joace cu pistoalele, următoarele vorbe de duh:
Doar amatorii sparg o bancă, profesioniştii înfiinţează una!
O mare parte din durerea ce- o resimte astăzi România se datorează nemerniciei băncilor, ce beneficiind de sprijinul slugoilor hămesiţi din mediul politic, au îndatorat o ţară mai abitir decât FMI. Am scris de mai multe ori asta. Reclamele la produsele otrăvite oferite de bănci sunt la fel de nocive precum cele la tutun sau alcool, aşa că nu trebuie să ne mire că într- o economie care se târa după cum trimiteau căpşunarii bani acasă, oferta mieroasă a băncilor a părut demnă de luat în seamă, şi am muşcat din momeală fără să clipim. Doar la noi n- au existat legi care să protejeze consumatorii de credite ce au ajuns în final să se piardă într- un hăţiş de comisioane ascunse şi dobânzi ce variază în funcţie de cât vor să- i jupoaie ordinarii care i- au prins în capcană. România fiind prin definiţie locul unde consumatorul n- are nici un drept, ar trebui să ne mire că odată cu spargerea buboiului crizoiului mondial, nemernicia băncilor a ieşit la iveală?!. Dacă acum doi – trei ani începeam să vedem partea nevăzută a aisbergului bancar, hoţia cu acte- n regulă ce se ascundea îndărătul rânjetelor prietenoase şi- am crezut că aleşii vor face ceva pentru binele nostru, e ţeapa noastră. Corupţi până- n măduva oaselor şi vânduţi pe viaţă strigoilor financiari ce îndatorează ţări pentru ca apoi să le ia la preţ de- o Cola, cei pe care îi vedem de alegeri pe toate gardurile nu s- au obosit să dea legi care să pună cu botul pe labe hămeseala din mediul bancar. Din contră, au încurajat apariţia unor pseudobănci a căror reclame le vedem zilnic la tembelizor, cămătari moderni ce iau rata săptămânal şi al căror unic scop este să te predea în ghearele firmelor ce se ocupă cu executarea silită.
Efectele nenorocirii ce se va abate asupra noastră odată cu aplicarea ,,soluţiilor” clocite alături de FMI ar fii fost cu mult mai mici dacă nu am fii avut un procent atât de mare din populaţie îndatorată la bancă. S- a ajuns la lucruri pe care le credeam că fac parte doar din rechizita comediilor negre. Nici mort nu mai scapi de plaga bancară ce s- a întins precum râia peste vieţile noastre amărâte. Până şi decedaţilor li se trimit înştiinţări privind ratele restante. Azi ne- am pierdut individualitatea şi nu mai suntem decât o naţiune ce păşeşte mută de uimire şi fără speranţă în neantul crizei, precum evreii în camerele de gazare de la Auschwitz. Fireşte, cu excepţia şmecherilor ce ne fură de douăzeci de ani încoace şi cărora le înghiţim gogoşile cu ocazia fiecărui tur de scrutin. Şi a slugoilor lor credincioşi, numiţi cu emfază ,,clientelă politică”.
Şirul evenimentelor cu implicaţii penale în care sunt implicaţi angajaţi ai Poliţiei Comunitare Arad pare să nu mai ia sfârşit, ci din contră, să ia amploare. Recentul caz al tâlhăriei la care a participat şi un poliţist comunitar spune totul, confirmând motivul pentru care poliţiştii adevăraţi vor să aibă o cooperare cu astfel de specimene doar atunci când îi anchetează, şi nicidecum în calitate de parteneri în meseria de zi cu zi. Unii chiar şi- au cerut pensionarea anticipată de groază că vor fi nevoiţi pe viitor să lucreze alături de ei. Poliţia Comunitară este dovada de netăgăduit că românul poate trăi cu răbdări prăjite dacă are o speranţă care să- l ţină- n viaţă. În acest caz, speranţa este posibilitatea încadrării în Poliţie. Aia adevărată, nu cea din mucava ce a ajuns să împânzească toate oraşele şi orăşelele ţării noastre. Poliţiştii comunitari sunt plătiţi mizerabil, dar asta nu este o scuză pentru comportamentul unora dintre membrii ei. Vrem, nu vrem, Aradul este oraşul în care faptele poliştilor comunitarii ridică foarte multe semne de întrebare, iar răspunsurile la această chestiune sunt variate. Unii dau vina pe graba în care s- au făcut încadrările, alţii ridică nepăsători din umeri şi pomenesc eterna MITĂ ce- a făcut ca nişte oameni certaţi cu legea sau având evidente probleme psihice să- i devină ,,vrednici” slujitori. Din câte ştiu, printre condiţiile de angajare în Poliţie se numără aspectul fizic şi testul psihologic, lucru de care se pare că nu s- a ţinut cont, dat fiind că printre comunitarii arădeni sunt indivizi al căror aspect şi fapte amintesc de omul cavernelor. Nu- i piaţă fără să vezi ţărănoi aroganţi, ce-şi fac vânt c- o staţie şi cer şpagă traficanţilor de ţigări netimbrate ori se leagă de amărâţii ce se chinuie să facă un bănuţ comercializând nimicuri made in China. Descendenţi ai gardienilor publici ce în trecut tâlhăreau ziarişti pe ştrand, unii din poliţaii comunitari se străduie să nu-şi facă de râs înaintaşii, devenind o problemă ce trebuie rezolvată de urgenţă, fiindcă în caz contrar riscând să se ajungă la culpabilizarea unui întreg sistem din cauza unor nişte imbecili. În Poliţia Comunitară Arad a sosit momentul curăţeniei generale. Pentru că altfel dă impresia unei struţocămile avortate din start şi împopoţonate cu şefi numiţi politic, în locul unor profesionişti veniţi din Poliţie. Până atunci nu va avea rost să ne mirăm că s-a ajuns ca mulţi dintre angajaţii ei, îndeobşte rebuturi ale examenului de încadrare în Poliţie să fie pitiţi după gratii.
Dacă sunt prinşi, fireşte!. Iar să numeşti poliţişti nişte persoane ce prin vocaţie murdăresc până şi titlul de miliţian, este prea mult.
În foamea lui 2010 lupul nu mai înnebuneşte nici măcar în reclame. I- au luat locul primarii care s-au apucat de K1 de parcă ar avea contract cu ştirile de la ora 5. Nu trece o săptămână fără să apară un filmuleţ ce are- n rolul principal un edil meşter în ale caftului. E suficient să tastezi ,,primar bătăuş” pe Google ca să te îngrozeşti de amploarea fenomenului. Tărtăşeşti, Şintereag, Gruiu, Băneasa, Baia de Arieş; sunt doar câteva dintre localităţile în care clădirea primăriei a fost transformat în ring de lupte. Cu excepţia faptului că trăim într-o Românie care a înnebunit iar anormalitatea a devenit cât se poate de firească, ce explicaţii s- ar mai putea da valului de violenţă ce tumefiază obrazul gros al administraţiilor locale?! Rămâi crucit de ceea ce vezi după ce deschizi tembelizorul şi nu-ţi rămâne decât să te întrebi: ce dracu se întâmplă?! Pe vremea lu Nea Nicu, fie iertat, te snopea şeful de post; acum i-a luat locul primarul?! Rândurile ce urmează nu reprezintă decât una din ipotezele legate de acest fenomen îngrijorător.
În urmă cu doi ani, lupta pentru fotoliul de primar a atins cote necunoscute până atunci muritorilor de rând. De crizoi nu se auzise iar mirajul imobiliarelor şi ai banilor europeni îi înnebuniseră pe toţi. De la târgşoare provinciale la marile oraşe, apăruseră din senin o armată de candidaţi la înalta funcţie. Bineânţeles, cele mai crunte bătălii electorale s-au dat la ţară, unde aeru-i curat, iar bărbatul e bărbat şi tehnologia războiului pentru supremaţie datează din Epoca de Piatră. Sudălmi, pumni, picioare şi bâte. Susţinuţi de partide şi grupuri de interes reprezentate îndeobşte de neamurile ce-şi încropiseră la repezeală firme prin care visau să se îmbogăţească odată ce banii U. E. începeau să curgă, s-au apucat să candideze tot felul de specimene, unele chiar ajungând pe înalta funcţie mult râvnită. Din păcate, n- au ştiut că banii europeni nu vin de-a moaca. Trebuie să ai proiecte pentru aşa ceva, lucru ce depăşea puterea de înţelegere a unor imbecili ajunşi vremelnic pe funcţie. Cum banii nu aduc fericirea, dar o menţin, edilii loviţi de depresie s-au pus pe băut şi bătut subalternii sau cetăţenii. Mâine, poimâine or să ceară Consiliilor Judeţene fonduri pentru cumpărat boxuri şi bulane de cauciuc iar oamenii vor intra cu inima cât un purice la audienţe ştiind că pot oricând să zboare pe geam în aplauzele mulţimii care va exclama entuziasmată: A înnebunit primarul!
Lăsând ipotezele la o parte, la încheiere nu pot decât să sper că în curând vom avea parte de lupte de parlamentari în noroi. Pentru că atât de puţină pâine necesită să fie compensată prin cât mai mult circ
Arestările petrecute săptămâna trecută la Ţăndărei a scos în lumină ororile ce se petrec sub egida palatelor cu turnuleţe, a maşinilor de lux şi-a banilor aruncaţi cu nemiluita Marelui Guţă. În ciuda faptului că presa britanică semnalase de câţiva ani lucrurile ce se petrec în localitatea ialomiţeană, autorităţile din România nu au luat imediat măsuri, având astfel pe conştiinţă destinele mutilate a zeci de copii cărora li se rupeau mâinile şi picioarele pentru a fi trimişi la cerşit. A fost nevoie de intervenţia poliţiştilor britanici şi a celor de la Interpol pentru a le arăta colegilor români că te poţi pune cu alde Poligrad sau Traian Ţiganu”. Din păcate mafia care se ocupă cu exploatarea copiilor este aidoma balaurului căruia îi tai un cap dar îi răsar alte şapte. Odată cu intrarea- n arestul din care vor aştepta s- o tulească din ţară din prima zi în care un judecător milos şi corupt va hotărî fie eliberaţi pentru a fi cercetaţi în stare de libertate, alte grupări le vor lua locul tuciuriilor din Ţăndărei. Bineânţeles, după ce se vor războii bine înainte, pentru că un asemenea vad bun nu se obţine cu una, cu două.
Este trist. Şi în judeţul nostru avem localităţi ce ar putea pune drept stemă un turnuleţ şi un copil în cârje, simbolul unei Românii second hand ce stă cu mâna întinsă prin metrourile londoneze ori este atracţia cetăţeanului finlandez ce-o priveşte siderat cum joacă pe străzi, cu clopoţei la glezne.
Da. România, nu Rromania. Dacă nu a-ţi ştiut, majoritatea persoanelor traficate de posesorii de maşini cu numere de Franţa şi belciuge aurite sunt români, nu rromi. Aşa că după ce rămâneţi şomeri iar banca vă dă afară din casă, nu disperaţi. Mergeţi la Covâsânţ sau Birchiş şi rugaţi şmecheraşii de acolo să vă trimită la cerşit în Anglia sau Finlanda. Dacă sunteţi politicoşi şi aveţi ureche muzicală, v- a pus Dumnezeu mâna- n cap. După un scurt instructaj necesar pentru învăţarea repertoriului, ajungeţi să daţi reprezentaţii stradale în Occidentul mult visat de taţii şi bunicii voştrii. Doar nu credeţi că acolo puteţi face bani pe stradă după capul vostru. După spitalizare veţi primi un cărucior, să cerşiţi pentru cei care au considerat că vreţi să le încălcaţi teritoriul. Iar atunci când o să reveniţi în ţară veţi privi la turnuleţele magraonilor şi- o să glăsuiţi precum beţivii ce consideră că din consumaţia lor şi-a ridicat Neagra etajul: Pe ăsta l- am clădit eu!
P. S. În atenţia domnilor care doresc să meargă în Finlanda: Plecaţi acum, cât nu e frig pentru că acolo iarna nu vă încălzeşte nici Finlandia!
Ieri, în cadrul unui talk show găzduit de un post de tembeliziune, o cucoană deghizată- n poliţist încerca să liniştească boborul alarmat de creşterea fără precedent ale atacurilor cu mână armată ,, Faţă de anul trecut, numărul acestor infracţiuni a scăzut cu 10 %”
N- am avut nervi să urmăresc până la capăt ce molfăia ca pe o temă bine învăţată molia de birou. Poveştile ei îmi aminteau de imbecilitatea autorităţilor ce anunţau cu mândrie că datorită noilor reglementări consumul de tutun s- a redus drastic. S- a redus mintea din capul lor, pentru că românaşii fumează de foame şi mai abitir, de zici că ne-am trage cu toţii din famiglia lui nea Traian Pisică, cizmarul din Moromeţii. Numai ăla fuma mahoarcă de- i dădeau bojocii pe grumaz, şi- i iniţia şi pe cei treisprezece prunci, sperând că astfel îi scapă de foame. Românul fumează- n draci, făcând din asta o mişcare de rezistenţă împotriva unui stat ce pune taxe peste taxe alcoolului şi tutunului, ultimele bucurii rămase unui popor ce nu mai are de aşteptat sau pierdut nimic. Căci de la mâncare şi- a luat demult adio. De la cel cu barbă sură pân” la cel cu ţâţa- n gură, naţiunea română a trecut la tras statul în piept, fumând ţigări de contrabandă. Realizate din tutun ucrainean calitatea una, cultivat pe mănoasele câmpii din apropierea Cernobâlului, duhanul provenit din spaţiul ex- sovietic a ajuns să bată la braţ cu sărăcia în uşa fiecărui pătimaş într- ale nicotinei. Netimbrata a ajuns la mare cinste. Sunt şcoli în care profesorii vând la elevi sau viceversa, în puşcării gardienii le duc pe sub mână celor închişi pentru trafic de ţigări, iar la doctor mergi c- un Kentan fabricat într- un beci de lângă Babadag, că doar n- ai înnebunit să- l cumperi la preţ dublu, din magazin. Pe ăla n- au decât să şi- l bage- n fund producătorii şi domnii care l- au scumpit. Aidoma coanei poliţist din emisiune, cei ce se ocupă de reeducarea duhănaşului român mint fără nici o neruşinare. Se ghidează după scăderea alarmantă a vânzărilor de ţigări timbrate, ce se usucă pe rafturi cuminţi, aidoma unor mucenici ai crizei, dispărând numai dacă le fură cineva. După cum ne-am obişnuit să aflăm când scormonim în afacerile tâlharilor ce se perindă la putere de vreo douăzeci de ani încoace, nici fumul din ţigările timbrate nu iese fără foc. Un foc în care sunt mistuiţi purcoaie de bani europeni, trimişi aiurea diverselor campanii realizate sub oblăduirea Ministerului Sănătăţii, campanii ce se prefac că pun căpăstru şi zăbală duhănaşului român…
Na, c- am deraiat de la subiect. Rămăsesem la coana poliţist şi poveştile ei privind combaterea tâlhăriilor şi- a jafurilor armate din bănci. Doamnă dragă, nu văd nimic rău în a lua de la cei ce la rândul lor te- au jefuit fără milă. Adică băncile. În schimb, e păcat de cei ce se trezesc la spital, cu ciolanele rupte, după ce un nenorocit i- a aşteptat după colţ cu ciomagul şi le- a furat agoniseala de- o viaţă. Adică salariul.
Întâi i-a suduit taximetristul, un domn ce mi s-a confesat: Dom Bebiţu, la volan crăp, şoferie de când mă ştiu, da ce le-o venit să facă semafor în drept la cobearca asta; și-mi arăta nervos spre măgăoaia cu aspect de budă lucioasă. O porcărie molu ăsta, comerț pentru curve și poponari, nu pentru omul de rând.Mai ţineţi minte cum mirosea a mititeii şi cârnăciori în faţa gării?! Ăla comerț, pentru tot omu. Până a venit Moş P#lă de Moisescu, ăla mic şi chel, un oligofren. El le-a dărâmat. Eu aveam rulotă cu langoși, pe atunci umbla lumea cu trenu, dever de nu făceam față. Mai luam câte-o panaramă din gara și-o băgam la rulotă. -Ce faceţi?! ; mă întrebau vecinii când vedeau cum se zguduie cambuza. – Langoşii! amu îi frământăm! Îmi plăceau astea sănătoase, de la țară, să ai pe ce pune laba. Aveam muiere de când ne căsătorise partidul că rămăsese gravidă și ne-a dat apartament în Alfa, da nu mai vorbeam cu ea. Ea făcea bijniţ la unguri, eu la rulotă. Până a venit satana ăla mic şi chel, Moisescu şi ne-a demolat, pocăitu dracu…Între timp își găsește loc de parcare și-mi dă o carte de vizită însoțită de- un pont : Dom ziarist dacă vrei fetițe bune se rezolvă. Afară-i plin de Poliție, Jandarmerie și niște umflați cu pretenții de Special Force. Intru și mă pun pe băut șampanie, suduind nemernicii care s-au zgârcit să asigure și-o tărie pentru onorata instituție a presei.
În marele Mall, acelaşi căcat. Să vină Moisescu să-l demoleze şi pe ăsta. Dar întâi apare Falcă să-l inaugureze. Stă la masă c-o tipă și nişte băşinoşi infatuaţi ce au în față niște cartonașe pe care sunt scrise-n limbi străine așa zisele lor titluri. Eternele menegiment și ărea nu mai știu ce. Ceva-n engleză. Dacă ar fi un moţ hotârât cum se dă şi îi doresc să fie, i-ar da cu capu de toţi pereţii, iar pă aia ar pune-o capră peste masă. Doar o viaţă are omu!. Cu eterna-i mustaţă înnoroiată de cunilincţie maestrul Zărăndan pozează din toate pozițiile păsăretul feminin. Sorry maestre că nu te-am prea băgat până acum în seamă dar eşti pe felie. Politicieni cu fețe ridate și zâmbete scremute, de chinez constipat, încearcă să pară-n largul lor. Mâini strânse de complezență, lumini, blitzuri, și multă, multă minciună. Fete drăguțe ce duc tăvi cu șampanie borșită. Colegii din presă se dau cu liftul. Îmi vine să mă urc şi eu, să mă piş pă mulţimea de neofanarioţi cu pretenţii de sculă-n basculă într-un oraş toropit de corupţie, şantiere lovite de astenia de primăvară, populate cu zombie purtători de labe-n buzunar și țâgarea-n gură. Deja apar înăuntru cocalarii şi botoasele c-un chil de ruj şi-o flegmă aşa zis enigmatică.Curve. Ei sunt pensaţi iar ele se scarpină între craci şi încearcă să pară cât mai dezinteresate şi scârbite de ce văd în jur
Niște putori trase-n plastic, ca morţii de la morga din Szeged. C-am ăsta-i şi mall-ull. Dacă eştiî în zi de salar poate loveşti ceva. În rest …pa şi pusi. În ţară, e sărăcie iar viţelul şi-a mâncat mama vacă de foame.
La Arad scroafa s-a urcat în copac şi-a fătat un Mall…
